Definita cuvantului flotă
FLÓTĂ1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu flotă
potricálă (-ắli), s. f. – Priboi, sulă. Sl. protykati „a găuri” (Cihac, II, 282; Tiktin), cf. slov. pretikalo, rus. protykalo. – Der. potricăli, vb. (a găuri). Vezi definitia »
ȘABLONÁRD-Ă adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv. Vezi definitia »
ECHIVALÉNȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence. Vezi definitia »
șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar). Vezi definitia »
nătărâncă adj. f. (reg.) prostănacă, toantă, neghioabă, nătăroaică. Vezi definitia »