SUBȚIRÁTIC, -Ă, subțiratici, -ce, adj. 1. (Cam) subțire (I 1). ♦ (Despre oameni) Zvelt; slab. 2. (Despre glas, voce) (Cam) subțire (I 5). – Subțire + suf. -atic. Vezi definitia »

VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ. Vezi definitia »

LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique) Vezi definitia »

VAVILÓNIC, -Ă, vavilonici, -e, adj. (Înv. și arh.) Confuz, încurcat; zgomotos. – Din vavilonie + suf. -ic. Vezi definitia »

ELECTROCINÉTIC, -Ă adj. Referitor la electrocinetică. [< fr. électrocinétique]. Vezi definitia »