Obiect de cult, dovada a cobntinuitații romanizarii in teritoriul Daciei dupa retragerea aureliana; Vezi definitia »

-DÚCT² elem. „care duce”. (< lat. ductus) Vezi definitia »

artefáct¹ sn Atestare: DEX (ediția a II-a) Plural: artefacte Etimologie: (din franceză) artefact 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His.) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite. Vezi definitia »

contact de natura sexuala;atunci cand un barbat isi introduca penisul in gura unei femei Vezi definitia »

COMPÁCT s.n. Numele unor anumite convenții făcute cu papa (mai ales pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la papă. [< lat. compactus, fr. compact]. Vezi definitia »