METILORÁNJ s. n. Substanță organică din clasa coloranților azotici, care are proprietatea de a fi galbenă într-o soluție bazică, portocalie într-o soluție neutră și roșie într-o soluție acidă; heliantină. – Din fr. méthylorange. Vezi definitia »

DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja) Vezi definitia »

LOSÁNJ s. n. ansamblu decorativ alcătuit din romburi. (< fr. losange) Vezi definitia »

gînj (gấnji), s. m. – Nuia care servește pentru a lega. Sl. *gązĭ (Cihac, II, 447; cf. Vasmer, I, 318), cf. rus. guz; cf. și cujbă și vînj. – Der. gîngei, s. n. (bîtă; mîner al furcii de tors; sfincter al vezicii; butuc la roata morii de grîu); gînjui, vb. (a strîmba); (în)gînju(lu)i, vb. (a strîmba); gînjia, vb. refl. (a se îndoi). Cf. și ghiuj. Vezi definitia »

METILORÁNJ s. n. substanță colorantă organică, folosită ca indicator, roșu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru și galben în cel bazic; heliantină. (< fr. méthylorange) Vezi definitia »