CRITICÍSM s.n. 1. Denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. ♦ Critică fără discernământ, exagerată sau chiar rău intenționată. [< fr. criticisme]. Vezi definitia »

MORALÍSM s. n. 1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieții. (< fr. moralisme) Vezi definitia »

ORIENTALÍSM s. n. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viață, caracterul, moravurile orientalilor. ◊ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr. orientalisme) Vezi definitia »

FANARIOTÍSM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism. Vezi definitia »

SNOBÍSM s.n. Atitudine, conduită de snob; admirație nefirească și fără discernământ pentru tot ceea ce este la modă. [Cf. fr. snobisme]. Vezi definitia »