FOLIÓLĂ, foliole, s. f. Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse. [Pr.: -li-o-] – Din fr. foliole, lat. foliolum. Vezi definitia »

firídă (firíde), s. f. – Nișă, adîncitură în zid. – Var. hiridă. Mr. firidă. Ngr. φυρίδα (Philippide, Principii, 148), cf. bg. firida. Vezi definitia »

cotígă (cotígi), s. f. – 1. Căruță, car cu două roți. – 2. La plug, teleagă. – Var. cotiugă. Sl. kotyga (Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76; Conev 72). Întrucit sensul din sl. este cel de „manta”, trebuie să se fi spus despre căruțele acoperite, ca trăsurile; cf. rut. kotiga „căruță” (după Candrea, Elemente, 404, provine din rom.). Se folosește mai ales în Mold. – Der. coti(u)geală, s. f. (car lung, pentru transportul buștenilor); coti(u)gar, s. m. (căruțaș). Cf. cotigi ‹ cot. Vezi definitia »

BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură. Vezi definitia »

AUTOIZOTÉRMĂ, autoizoterme, s. f. Automobil care are o caroserie de tip dubă, separată de cabină și care este prevăzută cu izolație termică a pereților, dar fără agregat frigorific, fiind folosit pentru transportul mărfurilor perisabile, pe distanțe scurte. (din pref. auto- + izotermă) Vezi definitia »