SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din bg. sovalka. Vezi definitia »

CISTICÍTĂ s. f. inflamație a canalului cistic. (< fr. cysticite) Vezi definitia »

MICROFÍZICĂ s. f. ramură a fizicii care se ocupă cu atomii, electronii și particulele analoage; fizică atomică. (< fr. microphysique) Vezi definitia »

INTERASISTÉNȚĂ s. f. asistență (2) cu caracter de reci-procitate. ◊ formă de activitate metodică a cadrelor didactice în asistența reciprocă la lecții, în scopul unui schimb de experiență. (< inter¹- + asistență) Vezi definitia »

SINDÉZĂ s.f. (Biol.) Împerechere a cromozomilor omologi în profaza meiotică. [< fr. syndèse, cf. gr. syndesis – legătură]. Vezi definitia »