ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ. Vezi definitia »

BOB¹ s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele păstăi mari și cu semințele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ Fructele acestei plante și (în special) sămânța ei. – Slav (v. sl. bobŭ). Vezi definitia »

NECROFÓB, -Ă s.m. și f. Suferind de necrofobie. [< fr. nécrophobe]. Vezi definitia »

XEROFÓB, -Ă adj. (Biol.; despre unele organisme) Care nu poate trăi în ținuturi secetoase. [Cf. gr. xeros – uscat, phobos – teamă]. Vezi definitia »

GIMNOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de gimnofobie. [< fr. gymnophobe]. Vezi definitia »