BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Tc. beșli. Vezi definitia »

habacíu (habacíi), s. n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

INTERMÉDIU s. n. 1. mijlocire. ♦ prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice. (< it. intermedio, fr. intermède) Vezi definitia »

TÁLIU s.n. (Chim.) Metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. [Pron. -liu. / < fr. thallium]. Vezi definitia »

RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu. Vezi definitia »