HEMIANESTEZÍE s.f. Pierderea sensibilității pe jumătatea laterală a corpului. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémianesthésie, cf. gr. hemi – jumătate, an – fără, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie. Vezi definitia »

PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului, din care datează primele informații scrise. [Cf. fr. protohistoire]. Vezi definitia »

OCLÚZIE s. f. v. ocluziune. Vezi definitia »

-URÍE elem. uro¹-. Vezi definitia »