ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio]. Vezi definitia »

FONOANGEIOGRAFÍE s. f. (med.) metodă de înregistrare grafică a zgomotelor vaselor. (< fr. phonoangéiographie) Vezi definitia »

BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie. Vezi definitia »

CONVÉNȚIE s. f. 1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc. *contract. *denumire dată unor tratate internaționale. 2. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție. 4. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio) Vezi definitia »

PRESCRÍPȚIE s. f. 1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament). 2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă. 3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege. (< fr. prescription, lat. prescriptio) Vezi definitia »