muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel). Vezi definitia »

HIDROMÉL s. n. băutură alcoolică obținută prin fermentația mierii cu apă; mied. (< fr. hydromel) Vezi definitia »

NÍCHEL s.n. (Chim.) Metal feromagnetic alb-argintiu, inoxidabil, asemănător fierului, întrebuințat la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc. [< fr. nickel, germ. Nickel]. Vezi definitia »

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč. Vezi definitia »

prisnél (prisnéle), s. n. – 1. Vîrful fusului. – 2. Partea interioară a fusului morii, care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 3. Sfîrlează, titirez. – 4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). – 5. Persoană isteață, ageră. – Var. prîsnel, pristen, pristelnic. – Megl. prăslen. Sl., cf. slov. preslen, sb. pṝsljen, ceh. prslen din sl. pręsti „a toarce” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60) cf. mag. pereszlén. Legătura cu bg. părsten „inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu prîslea (var. prîsnea, pîrslea), s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre frați), care trebuie să exprime ideea de „copil isteț” și pe care Cihac, II, 317, îl lega de a prăsi „a reproduce” și Scriban de sl. pristŭ „deget”. Vezi definitia »