țése (-s, sút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic). Vezi definitia »

caroase s. f. pl. picioare. Vezi definitia »

BERCEUSE s. f. Piesă instrumentală care are la bază un cântec de leagăn. [Pr.: bersöz] – Cuv. fr. Vezi definitia »

STRĂȚÉSE, strățes, vb. III. Tranz. (Rar) A întrețese. – Din stră- + țese. Vezi definitia »

corcoase s.f. pl. (reg.) fructe verzi, necoapte, acre; crudăciuni. Vezi definitia »