CARCÁSĂ s. f. 1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument. 2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal. ◊ porțiune dintr-un animal jupuit și eviscerat, scheletul cu mușchi, destinat consumului public. (< fr. carcasse) Vezi definitia »

crísnă, crísne, s.f. (reg.) unealtă mică folosită de mineri. Vezi definitia »

RINÍTĂ, rinite, s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai. – Din fr. rhinite. Vezi definitia »

INCIZÚRĂ s.f. (Anat.) Mică adâncitură pe suprafața unei structuri anatomice. [< fr. incisure, cf. lat. incisura]. Vezi definitia »

DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv). Vezi definitia »