Definita cuvantului frizură
FRIZÚRĂ s.f. Felul cum este pieptănat părul; coafură, freză. [< fr. frisure].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu frizură
panoramă, panorame s. f. (intl., înv.) infractor legat cu cătușele de tavan și lăsat să atârne până când își recunoaște vina. Vezi definitia »
broájbă (broájbe), s. f. – Nap. – Var. brojbă, bro(a)șbă, bro(a)zbă. Sb. broskva (Cihac, II, 29; DAR; Skok 63). Vezi definitia »
AUTOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeași origine paternală. (< fr. autosyndèse) Vezi definitia »
CENTÚRĂ s. f. 1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte. ♦ ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei. 2. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul). ◊ (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte. 3. cingătoare. ♦ ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident. 4. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale. 5. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc. ♦ ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș. ◊ ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia. 6. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave. 7. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele. 8. cadru de formă circulară. 9. ĩ de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul. (< fr. ceinture) Vezi definitia »
góndólă (gondóle), s. f. – Barcă lungă cu o singură vîslă folosită în Veneția. It. gondola, prin intermediul fr. gondole.Der. gondolier, s. m., din fr. gondolier; gondola, vb. refl. (a se bomba; a izbucni în rîs), galicism. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z