Definita cuvantului frondă
FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu frondă
BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno. Vezi definitia »
NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară. Vezi definitia »
ALCALÓZĂ s. f. Mărire anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale. – Din fr. alcalose. Vezi definitia »
ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului. ◊ Alune de pământ (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (Arachis hypogae); arahidă. – Lat. *abellona (= abellana [nux]). Vezi definitia »
FLOGÓZĂ s. f. inflamație. (< fr. phlogose, gr. phlogosis) Vezi definitia »