CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie. Vezi definitia »

-CRAZÍE elem. „constituție”, „temperament, predispozi-ție”. (< fr. -crasie, cf. gr. krasis) Vezi definitia »

AGLOBULÍE s.f. Scădere a numărului globulelor roșii din sânge. [Gen. -iei. / < fr. aglobulie]. Vezi definitia »

TAUMATURGÍE s. f. pretinsă putere de a face minuni; magie. (< fr. thaumaturgie) Vezi definitia »

RADIOECOLOGÍE s.f. Capitol al geneticii care studiază efectele radiațiilor naturale asupra populațiilor vegetale. [Pron. -di-o-e-, gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »