HELEPÓL s.n. (Ant.) Turn de asediu la adăpostul căruia se înainta până sub zidurile cetății asediate. [< lat., gr. helepolis, cf. fr. hélépole]. Vezi definitia »

DIPÓL s.m. (Fiz.) Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici egali și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. [Cf. germ. Dipol, fr. dipôle]. Vezi definitia »

NUCLEÓL s.m. Corpuscul care se găsește în nucleul celulelor. [Pron. -cle-ol. / < fr. nucléole]. Vezi definitia »

MONTÍCOL, -Ă adj. (Rar) Care trăiește pe munți, din munți. [< fr. monticole, cf. lat. mons – munte, colere – a locui]. Vezi definitia »

bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica. Vezi definitia »