EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat]. Vezi definitia »

ACROLÍT s.n. Statuie ale cărei extremități sunt făcute din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. [Pl. -ite, (s.m.) -iți. / < fr. acrolithe, cf. gr. akron – extremitate, lithos – piatră]. Vezi definitia »

CARMELÍT, -Ă s.m. și f. Membru al unui ordin călugăresc catolic, constituit în Palestina în sec. XII. [Cf. fr. carmélite, it. carmelita < Carmel – munte în Palestina]. Vezi definitia »

ANAEROFÍT, -Ă adj., s. m. f. (plantă) anaerobă. (< fr. anaérophyte) Vezi definitia »

TĂLĂZUÍT, -Ă, tălăzuiți, -te, adj. (Despre apa mării și a râurilor) Ridicat în talazuri. – V. tălăzui. Vezi definitia »