SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ măsură excepțională de administrare forțată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant față de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ◊ reținere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. ◊ țesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum) Vezi definitia »

KILOMÉTRU s.m. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 1000 m. [Abrev. km. / < fr. kilomètre, cf. gr. chilioi – o mie, metron – măsură]. Vezi definitia »

MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ◊ (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre) Vezi definitia »

TELEAMPERMÉTRU s. n. ampermetru pentru măsurarea la distanță a curentului dintr-un circuit electric. (< fr. téléampèrmètre) Vezi definitia »

TRANSPIROMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea cantității de transpirație la plante. (< fr. transpiromètre) Vezi definitia »