NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură. Vezi definitia »

HIDROIZOHÍPSĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic subteran la stratele acvifere cu nivel liber. [< fr. hydroisohypse]. Vezi definitia »

INADVERTÉNȚĂ s.f. Greșeală din neatenție; nepotrivire; neatenție. [Cf. fr. inadvertance, it. inavvertenza, cf. lat. inadvertentia]. Vezi definitia »

hazáică, hazaíce, s.f. (reg., înv.) 1. stăpâna casei. 2. femeie. Vezi definitia »

GLUCOZAMÍNĂ s.f. (Chim.) Derivat aminic al glucozei, care intră în alcătuirea chitinei. [< fr. glucosamine]. Vezi definitia »