ilám (-muri), s. n. – Sentință. Tc. ilam (Șeineanu, III, 69). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

MALAYALÁM s. n. limbă dravidiană vorbită în India. (< fr. malayalam) Vezi definitia »

EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion) Vezi definitia »

cam adv. – Puțin, aproximativ, aproape; îndică faptul că o anumită afirmație nu trebuie înțeleasă în sensul său strict, ci cu o oarecare restrîngere. Lat. quam (Cipariu, Gram., 128; Cihac; REW 6928; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 202). După Pușcariu 264, s-ar explica mai bine prin lat. quam magis, al cărui rezultat normal ca mai (mr. cama) s-ar fi redus ulterior la cam. Spitzer, Mitt. Wien, 140, a atras atenția asupra corespondenței cu ngr. ϰἄν ‹ ϰαì ἄν (în expresia ca ϰάμποσος „destul de mare”, ϰάπως „oricare” etc.), fără a putea preciza însă dacă modismul este propriu rom. sau ngr. Vezi definitia »

ALOGÁM, -Ă adj., s. f. (plantă) care prezintă alogamie. (< fr. allogame) Vezi definitia »