FÍE² s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia. Vezi definitia »

MICROCEFALÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a craniului și a creierului, care are ca urmare idioția; nanocefalie. [Gen. -iei. / < fr. microcéphalie]. Vezi definitia »

mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat). Vezi definitia »

apendicectomie (-di-cec-) (in DOOM era apendictomie) Vezi definitia »

POLIMERÍE s.f. Starea unui corp polimer. ♦ Ereditate în care fiecare dintre caracterele normale sau patologice este determinat de acțiunea mai multor gene. [Gen. -iei. / < fr. polymérie]. Vezi definitia »