DECLARÁȚIE, declarații, s. f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunoștință, se întărește o măsură luată; notificare. ♦ Mărturie, depoziție a unui martor. ♦ Relatare făcută în scris de către o persoană către un organ al administrației de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face această relatare. ♦ Formă de tratat internațional. 2. (În sintagma) Declarație de război = încunoștințare prealabilă și oficială făcută de un stat către alt stat cu privire la începerea războiului împotriva acestuia. [Var.: declarațiúne s. f.] – Din fr. déclaration, lat. declaratio, -onis. Vezi definitia »

zapcieríe (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapciería, g.-d. art. zapcieríei; pl. zapcieríi, art. zapcieríile Vezi definitia »

DISARTRÍE, disartrii, s. f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. – Din fr. dysarthrie. Vezi definitia »

HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia]. Vezi definitia »

TOCILĂRÍE, tocilării, s. f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupația tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie. Vezi definitia »