Definita cuvantului ventricul
VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ventricul
temperamentul ilustrat de multimea verbelor neregulate Vezi definitia »
INFUNDÍBUL1 s. n. structură anatomică în formă de pâlnie. (< fr., lat. infundibulum) Vezi definitia »
Stambúl s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol ‹ mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (monedă turcească de aur, cîntărind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominală de 5 piaștri); stamboală, s. f. (măsură de capacitate pentru solide, baniță), în loc de stambol – chilă, din tc. istambol kila (Șeineanu, II, 327). Vezi definitia »
RECEPTÁCUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum) Vezi definitia »
Acompaniamentul unei persoane, a unui cuplu, a unui manager, a unei echipe, organizatiilor, avand ca perspectiva dezvoltarea potentialului propriu, a cunostintelor, a vietii personale si profesionale.
Procesul care dezvolta relatii de succes intre oameni de succes.
Demersul care faciliteaza trairea schimbarilor. Vezi definitia »