opaițél, opaițéi, s.m. (reg.) plantă cu flori albe sau roșii. Vezi definitia »

FLUTURÉL, fluturei, s. m. 1. Fluturaș (1). 2. (La pl.) Plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el. Vezi definitia »

MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el. Vezi definitia »

ACÉL, adj., si pron. Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea -Din mr. A el, megl. Telea, istr. Tel(a), lat. Ecce ille devenit Ecce illum sau Eccum illum Vezi definitia »

CÂTINÉL adv. v. cătinel. Vezi definitia »