văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »

șiș! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se alungă sau se cheamă caprele (sau oile). Vezi definitia »

CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. Vezi definitia »

FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles. Vezi definitia »

nacáș, nacáși, s.m. (înv.) vopsitor, zugrav. Vezi definitia »