béschie (béschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag. Vezi definitia »

TRICROMAZÍE s. f. percepere defectuoasă, incompletă a celor trei culori fundamentale. (după dicromazie) Vezi definitia »

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie) Vezi definitia »

SEDIMENTOLOGÍE s. f. Parte a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare. – Din fr. sédimentologie. Vezi definitia »

PLANCTOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază planctonul; planctonologie. (< fr. planctologie) Vezi definitia »