lúme (lúmi), s. f. – 1. Lumină. – 2. Univers, creație. – 3. Oameni. – Mr., istr. lume, megl. lumi. Lat. lūmen „lumină” (Pușcariu 993; Candrea-Dens., 1014; REW 5161; Densusianu, GS, II, 324), cf. it., prov., port. lume, cat. llum, sp. lumbre. E dubletul lui lumină. Se presupune că semantismul se explică printr-un calc al sl. svĕtŭ „lumină; lume” (Rosetti, III, 90); dar ipoteza nu-i necesară, deoarece evoluția poate fi spontană, cf. mag. világ, care are și el cele două sensuri. – Der. lumesc, adj. (laic; de lume; veneric); lumeț, adj. (lumesc, frivol); lumește, adv. (laic). Vezi definitia »

NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime. Vezi definitia »

PSITACIFÓRME s. n. pl. ordin din familia psitacidelor, păsări arboricole cățărătoare, cu cioc gros și puternic, cu penajul viu colorat: papagalul. (< fr. psittaciformes) Vezi definitia »

sinonime Vezi definitia »

CALICÍME s. f. Termen de dispreț pentru o colectivitate de oameni săraci; sărăcime. – Calic + suf. -ime. Vezi definitia »