Definita cuvantului gen
GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♦ Stil personal, manieră de a compune. 3. Totalitatea lucrărilor muzicale clasificate în funcție de tematică, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume neînsuflețite, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietăți cu trăsături comune importante. // (Și în forma geno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) neam”, „origine”, „generație”. [< lat. genus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu gen
FUZÉN I. s. m. arbust cu frunse lucitoare, originar din Japonia. II. s. n. component al cărbunilor de pământ sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală; desen făcut cu acest cărbune; fuzit. (< fr. fusain) Vezi definitia »
FUZÉN, fuzene, s. n. Component al cărbunilor, fragil, negru, mătăsos, care reprezintă fragmente de substanță vegetală. – Din fr. fusain. Vezi definitia »
stấnjen2, stấnjeni, s.m. (înv.) piedică. Vezi definitia »
CALORIGÉN, -Ă, calorigeni, -e, adj. Care produce căldură. – Din fr. calorigène. Vezi definitia »
GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen) Vezi definitia »