Definita cuvantului gen
–GEN Element secund de compunere savantă cu semnificația „de origine”, „generator”, „producător”, „care generează”. [Cf. it. -geno, fr. -gène, lat. genus, gr. -genes < genos – naștere, gennan – a naște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu gen
ECTROGÉN, -Ă adj. (despre substanțe) care provoacă malformații; teratogen. (< fr. ectrogène) Vezi definitia »
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”. Vezi definitia »
PALEOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a paleogenului. (< fr. paléocène) Vezi definitia »
ESCARPÉN adj. inv., s. m. (pantof de damă) decupat, cu talpă foarte subțire. (< fr. escarpin) Vezi definitia »
CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec. Vezi definitia »