tríșcă (-ște), s. f. – Fluier, tilincă. – Var. strișcă. Creație expresivă, cf. tilincă, tilișcă, și paralelismul cu flișcă, frișcă. Legătura cu sl. trŭsti „trestie” sau sl. trĕštiti „a suna” (Tiktin) este îndoielnică. – Der. trișcar, s. m. (persoană care cîntă din trișcă); trulișcă, s. f. (Trans., fluier). Vezi definitia »

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne Vezi definitia »

MARÓTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinații speciale. [< fr. marotte]. Vezi definitia »

MISÁDĂ, misade, s. f. Bucată de blană confecționată din mai multe piei, folosită la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc. Var.: mesádă s. f. – Din ngr. misadi „jumătate”. Vezi definitia »

VERDOÁICĂ, verdoaice, s. f. (Ornit.; reg.) Ciocănitoare. – Din verde + suf. -oaică. Vezi definitia »