FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat. fibula, fr. fibule) Vezi definitia »

răsválă (-le), s. f. – Răscoală, rebeliune. – Var. răzvală. Sl. (bg.) razvala (Tiktin). Înv. Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă). Vezi definitia »

CARPOGENÉZĂ s. f. transformare a ovarului, după fecundație, în fruct. (< fr. carpogenèse) Vezi definitia »

TRAVERSÁDĂ, traversade, s. f. (Mar.) Traversare de către o navă a spațiului dintre două porturi situate pe maluri opuse. – De la traversa. Vezi definitia »