DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant) Vezi definitia »

ASENTIMÉNT s. n. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune. ♦ a fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. (< fr. assentiment) Vezi definitia »

ROBORÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acțiune tonică generală; tonifiant. (< fr., engl. roborant) Vezi definitia »

DEPRESÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) prin care se împiedică flotația unui minereu. [< engl. depressant]. Vezi definitia »

TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant]. Vezi definitia »