acrúm, s. n. – Aftă. < Ngr. ἀϰρούμι (Gáldi 137). Vezi definitia »

POST-SCRIPTUM s.n. Adaos (ocazional) la o scrisoare după semnătură. [Abrev. P.S. / < fr., lat. post-scriptum]. Vezi definitia »

cum se scrie corect „vi la mine” sau „vii la mine” Vezi definitia »

acúm, adv. – 1. În prezent, în momentul acesta. – 2. Înainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amó, megl. (a)cmo, mo(ți), istr. acmo(țe). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum derivă de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; în sfîrșit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urmă ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; și de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetică sintactică, la acu. Roesler 564 se gîndea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -și) (cf. același): acumuși, acuși, cu var. (fam.) acușa, acușica. Vezi definitia »

CUÁNTUM s.n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se ridică o cheltuială, un credit etc. [Pron. cuan-, var. cvantum s.n. / < lat. quantum]. Vezi definitia »