ANTINOMÍSM s.n. (Fil.) 1. Tendință de negare a legilor sau legității. 2. Diminuare a unor legi tradiționale. [< germ. Antinomismus]. Vezi definitia »

ORGANICÍSM s.n. 1. Curent sociologic, al cărui inițiator a fost Spencer, după care societatea omenească este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealistă în biologie care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. V. vitalism. 3. Teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. [< fr. organicisme]. Vezi definitia »

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme. Vezi definitia »

BENZENÍSM s. n. benzolism. (< fr. benzénisme) Vezi definitia »

MERCURÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu mercur. – Din fr. mercurisme. Vezi definitia »