chílă (chíle), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal). Vezi definitia »

TĂIFĂSUIÁLĂ, tăifăsuieli, s. f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. -ială. Vezi definitia »

marșándă (marșánde), s. f. – Modistă, femeie care ține un magazin de modă. Fr. marchande (de modes). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

GIPSOFÍLĂ s.f. Plantă erbacee cultivată pentru florile sale albe, roze sau roșii; (pop.) gipsăriță. [< fr. gypsophile]. Vezi definitia »

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă. Vezi definitia »