Definita cuvantului ghilotină
GHILOTÍNĂ s.f. 1. Instrument de decapitare, constând dintr-un cuțit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (Poligr.) Mașină de tăiat hârtia. [< fr. guillotine, cf. Guillotin – medic francez].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ghilotină
CANICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. [< fr. caniculture, cf. lat. canis – câine, cultura – creștere]. Vezi definitia »
SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle. Vezi definitia »
ESCOPÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu țeavă scurtă. [< fr. escopette]. Vezi definitia »
ELASTÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă care intră în compoziția fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor de sânge etc. [< fr. élastine]. Vezi definitia »
mădúvă s. f. – Miez, esență. – Var. (Trans., Banat) mădu(h)ă. Mr. măduă, megl. miduă. Lat. medŭlla (Pușcariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), cf. it. midolla, v. fr. meolle, (fr. moelle), prov. mezola, sp. meollo, port. miola. Pentru fonetism (măduă, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui ν), cf. văduvă. – Der. măduvos, adj. (care are multă măduvă). Vezi definitia »