BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi. Vezi definitia »

RÁDIU s.n. Element radioactiv asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și medicină. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium]. Vezi definitia »

propriu Vezi definitia »

FIȘÍU s.n. (Franțuzism) Batic subțire de mătase. [Var. fișu (pron. fi-sü) s.n. / < fr. fichu]. Vezi definitia »

RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium) Vezi definitia »