MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor. Vezi definitia »

SEPTUÓR s.n. Bucată muzicală pentru șapte voci sau șapte instrumente; septet. [Pron. -tu-or. / < fr. septuor]. Vezi definitia »

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. Vezi definitia »

ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa¹ + suf. -ător. Vezi definitia »

FLAGELATÓR, -OÁRE, flagelatori, -oare, adj. (Rar) Care flagelează. – Din fr. flagellateur. Vezi definitia »