POLIOPLÁSMĂ s. f. partea internă, granulată, netranspa-rentă, a citoplasmei, sub hialoplasmă și ectoplasmă. (< fr. polyoplasme) Vezi definitia »

TÉTĂ, tete, s. f. (Fam.) Îngrijitoare de copii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

FOLOSÍNȚĂ, folosințe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -ință. Vezi definitia »

pîrgă (pấrgi), s. f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. Sl. prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti „a coace, a prăji”; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s. n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s. f. (începutul coacerii). Vezi definitia »

CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. Vezi definitia »