DIÁDĂ s. f. 1. principiu metafizic al dualității, la filozofii antici greci, opus monadei. 2. (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub raportul interacțiunii. 3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică. 5. (în versificație) grup armonic de două vocale. (< fr. dyade) Vezi definitia »

ÎNGĂDUIÁLĂ, îngăduieli, s. f. îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală. Vezi definitia »

-ÓDĂ² elem. „tub cu vid, circuit electronic”. (< fr., germ. -ode, cf. gr. hodos, drum) Vezi definitia »

IÓTĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) (Nici) o iotă = deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din ngr. ióta. Cf. fr., it. iota. Vezi definitia »

pășitúră, pășitúri, s.f. (reg.) 1. (înv.) pas. 2. împunsătură rară de ac. Vezi definitia »