izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă. Vezi definitia »

pevecioáră, pevecioáre, s.f. (înv.) pavăză mică. Vezi definitia »

SUPRACOPÉRTĂ s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta) Vezi definitia »

șcápă, șcápe, s.f. (reg.) vită slabă. Vezi definitia »

NERVÚRĂ s.f. 1. Fiecare dintre vinișoarele de pe suprafața unei frunze prin care circulă seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care împart aripa unei insecte în mai multe părți, formând o rețea. ♦ Bară metalică sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Ieșitură pe suprafața unei piese, care îi mărește rezistența. ♦ Grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. Mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure]. Vezi definitia »