mărgărítă, mărgăríte, s.f. (pop.) 1. margaretă. 2. mărgăritar. Vezi definitia »

TABACÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor din prelucrarea tutunului. (< fr., engl. tabacosis) Vezi definitia »

REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence) Vezi definitia »

OBEDÍENT-Ă adj. Care se supune necondiționat (unei autorități religioase, unei doctrine politice, unui șef). Vezi definitia »

NACÉLĂ s. f. 1. coș deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care conține grupul motopropulsor al unui avion. ◊ cabină de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări. 4. element arhitectural de secțiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid. (< fr. nacelle) Vezi definitia »