PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. Vezi definitia »

INTERFÓN, interfoane, s. n. Aparat de comunicare folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. – Din fr. interphone. Vezi definitia »

AARON (în „Vechiul Testament”), fratele mai mare a lui Moise. Lui. A. și urmașilor săi le-a fost încredințată preoția în Iudeea. Vezi definitia »

GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron. Vezi definitia »

LÉTCON, letcoane, s. n. Unealtă în formă de ciocan pentru încălzirea pieselor metalice în vederea lipirii lor cu cositor, cu plumb etc.; ciocan de lipit. – Din germ. Lötkolben. Vezi definitia »