CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare). – Din ucr., rus., pol. kobza. Vezi definitia »

SPÉRGULĂ s. f. plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori albe, prin locuri nisipoase. (< fr. spergule, lat. spergula) Vezi definitia »

pețúdă, pețúde, s.f. (înv.) pește răpitor marin; ton. Vezi definitia »

otávă (-ắvi), s. f. – 1. Fîn cosit toamna, a doua iarbă. – 2. Al doilea cosit al ierbii. Bg., sb., cr., slov., ceh., rus. otava, pol. otawa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233; Conev 68; Vasmer, II, 289). – Der. otăvi, vb. (a cosi pășunea pentru a doua oară; a reveni); otăviște, s. f. (pășune de toamnă). Vezi definitia »

ABRUDEÁNCĂ, abrudence, s.f. 1. Femeie originară sau locuitoare din orașul Abrud. 2. (Art.) Numele unui dans popular ardelenesc cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Abrudean + suf. -că. Vezi definitia »