FLEXÚRĂ s.f. 1. (Geol.) Deformare a stratelor rezultate în urma denivelării a două compartimente. 2. Formație anatomică încurbată. [< fr. flexure, cf. lat. flexura – încovoiere]. Vezi definitia »

GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite. Vezi definitia »

SÓNDĂ s. f. 1. puț destinat extragerii unei substanțe minerale fluide (țiței, gaze naturale) sau extragerii de probe de rocă. 2. instrument nautic pentru determinarea adâncimii apei. 3. dispozitiv pentru luarea de probe dintr-un material. 4. instrument chirurgical pentru explorarea unor cavități naturale din organism sau pentru drenarea unor plăgi. 5. ~ spațială = rachetă spațială lansată pe direcție verticală cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon- ~ = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru înregistrarea anumitor date meteorologice. 6. pahar de bere înalt și subțire, mai îngust în partea de jos. (< fr. sonde) Vezi definitia »

báștină (-ni), s. f. – Proprietate moștenită (spre deosebire de bunurile dobîndite). – Mr. bașnă. Cuvînt rom. presupune un sl. *baština, de la bašta „tată” (DAR), de unde trebuie să provină și bg. baštin „patrimonial”, baštinija „patrie”, sb. baština „proprietate”, alb. baštinë. Totuși, Miklosich, Slaw. Elem., 14; Alb. Forsch., I, 15; și Fremdw., 77, consideră cuvîntul străin în sl. – Der. băștinaș, s. m. (autohton, indigen). Vezi definitia »

INTERFÁȚĂ², interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față). Vezi definitia »