TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță. Vezi definitia »

ALCHÉNĂ, alchene, s. f. Nume dat unor hidrocarburi aciclice nesaturate. – Din fr. alkène, germ. Alkene. Vezi definitia »

TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline. Vezi definitia »

CAPONIÉRĂ s.f. Tunel de legătură în lucrările de fortificație. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. caponnière, it. capponiera]. Vezi definitia »

leórbă (leórbe), s. f. – 1. Dafin, Laurus nobilis. – 2. Usturoiță, Alliaria officinalis. – Var. lurbăr, lurbăn. Germ. Lorbeer, prin intermediul săs. lurber (Borcea 197). În Trans. Vezi definitia »