TEÁPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec. Vezi definitia »

ȘEDÍTĂ s. f. exploziv detonant pe bază de clorat de potasiu sau de sodiu și de dinitrotoluen. (< fr. cheddite) Vezi definitia »

EBENÍSTICĂ s. f. ebenisterie. (< eben + -istică) Vezi definitia »

MICROELECTRÓNICĂ s.f. Tehnologie care studiază micșorarea continuă a pieselor și aparatelor electronice până la dimensiuni microscopice. [Gen. -cii. / et. incertă]. Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »