MONOPODÍE s. f. 1. structură metrică foarte simplă, dintr-un singur picior. 2. malformație congenitală constând din prezența unui singur picior. (< fr. monopodie) Vezi definitia »

EXPÚLSIE s.f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare a fătului sau a placentei din cavitatea uterină. [Gen. -iei, var. expulsiune s.f. / < fr. expulsion, cf. lat. expulsio]. Vezi definitia »

OSTENTÁȚIE, ostentații, s. f. Punere în valoare în mod provocator a unei insușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. ◊ Loc. adv. Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentațiune s. f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis. Vezi definitia »

ștefăníe, ștefăníi, s.f. (reg.) lovitură dată cuiva cu palma. Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio) Vezi definitia »